Există un metal care e mai prețios decât pare și care merită mai multă atenție: cuprul. Folosit la pentru cam orice în industrie și construcții, banalul cupru reprezintă un indicator sensibil al evoluției economiei. În ianuarie 2023, piața se inflama pentru că prețul cuprului crescuse relativ brusc la peste 9000 de dolari pe tonă – maximul cel mai recent, de peste 10.000 de dolari pe tonă fusese totuși înregistrat în primăvara lui 2022 (Business Insider, 2023), într-un context particular de revenire post-pandemică. Această evoluție părea să dea frâu liber fricilor că ne vom îndrepta către o criză a acestui metal. În iunie-iulie 2023, prețul cuprului este de 8386 dolari pe tonă, ceea ce iar creează context pentru temeri privind o eventuală contracție a economiei.
Nu este totul doar alb sau negru
Discuția este, de fapt, mai nuanțată – sau așa ar trebui să fie. Unul dintre motivele care a dus la creșterea prețului din ianuarie 2023 a fost reprezentat de dificultățile de producție din Peru și Indonezia, care în prezent sunt depășite (The Economist, 2023). Reducerea prețului din acest moment (comparativ cu ianuarie) poate fi, drept urmare, explicată de reglarea ofertei de cupru – cel puțin parțial. Un alt motiv al reducerii prețului poate fi încetinirea pieței de construcții din China, dar care va fi compensată de alte activități din industrie sau transporturi. Prețul actual mai mic nu este, în consecință, o dovadă fără drept de apel că ne îndreptăm spre o contracție a economiei sau, mai rău, spre o criză.
Ceea ce contează cu adevărat
Ceea ce însă contează când vorbim de cupru este ce impact geopolitic vom vedea derivând din utilizarea sa, alături de alte metale și minerale. Cuprul, cum am spus, este folosit cam în orice din industrie și în construcții. Ceea ce trebuie însă știut e că, alături de cobalt, litiu și nichel, cuprul este unul dintre elementele indispensabile tranziției energetice: fără ele, nu se poate produce ceea ce formează infrastructura unui sistem decarbonizat, adică turbine, baterii, panouri solare, cabluri etc. Conform Agenției Internaționale a Energiei (IAE), cererea de cupru se va dubla în următorii ani, pe fundalul investițiilor naționale de extindere a rețelelor de electricitate (Fawthrop, 2021), ceea ce va duce la creșterea prețurilor.
Există însă un totuși. Țările cu cea mai mare extracție de cupru din lume sunt Chile, Peru, Republica Democratică Congo, China, SUA, Rusia, Indonezia, Australia, Zambia și Mexic (Statista, 2023). Al treilea producător al lumii, China, a extras în 2021 10,49 milioane tone de cupru. A importat, în același an, 23,4 milioane de tone (Jacobsen, 2022). De fapt, China este unul dintre cei mai importanți investitori în extracția și procesarea cuprului din Peru, Chile, Republica Democratică Congo și Zambia. Și este astfel în contextul în care firmele sale specializate în topirea și rafinarea cuprului sunt deținute de stat, deci beneficiare de subsidii puternice, în timp ce omonimele din țările occidentale sunt de obicei private (Runde, 2023).
Perspectiva
Comerțul o fi liber, piața se autoreglează (de obicei), dar istoria ne învață niște lecții. În 2010, într-un context tensionat, China a blocat exporturile de minerale critice producției de mașini hibride și eoliene către Japonia (Bradsher, 2010). Nu un agent economic oarecare a decis acest lucru atunci, ci statul chinez – care deține aceste firme în foarte multe cazuri. Cine spune că istoria nu se poate repeta? Să adăugăm la imaginea de ansamblu și faptul că extracția cuprului se face mai ales în țări cu indici de democrație discutabili și cu niveluri de risc sensibile, unde aceeași China este implicată prin multe investiții. Așa că da, cuprul dă unul dintre semnalele importante ale economiei. Însă, mai ales, dă semnalul geopoliticii, alături de alte metale și minerale. Or, în acest caz, nu mai este vorba doar despre piață.
Teknik Telekomunikasi
Teknik Informatika